Salut și mulțumim de vizită!

Noi suntem Dana și Lucian (1) și Natalia și Lucian (2), două familii, prieteni. Am crescut la țară, îngrijind și mâncând legume și fructe din ograda proprie.

Traiul la oraș ne-a adus mari frustrări pe partea asta: nu găseam decât extrem de rar legume (și fructe – de fapt, roșiile și ardeii sunt fructe, nu legume) cu gust bun și despre care să știm că nu au fost îndopate cu tot felul de chimicale neplăcute. ”Nu mai găsești, dom’le, o roșie gustoasă, ca-n copilărie!”

Nevoia de roșii gustoase împreună cu dorința de a mai ieși din birou și din fața calculatorului ne-a făcut să ne hotărâm, anul trecut, să ne apucăm de treabă.

Am descoperit doi oameni frumoși care se ocupă cu regăsit și salvat soiurile tradiționale, le-am făcut o vizită și ne-am convins că aia este ceea ce căutăm. Pământul îl aveam, am luat semințe de la ei și ne-am pornit la drum.

Astfel că astăzi putem să vă oferim peste 30 de feluri de roșii cu gust minunat, soiuri tradiționale, crescute în aer liber, curat – doar cu apă și soare, stropite doar de trei ori cu Zeamă Bordoleză (în cultura bio sunt acceptate până la 6 stropiri) și câteva feluri de ardei dulci și iuți.

Ritmul naturii

Bunicii mei s-au ocupat cu legumicultura. Mare parte din copilărie mi-am petrecut-o pe lângă bunicul, ca ucenic de agricultor :). Una din cele mai puternice imagini din memoria mea e bunicul, mergând la piață, cu coșerile cu roșii prinse pe bicicletă.

Ilustrație de Dan Ungureanu

Eram copil, nu mai țin minte precis la ce vârstă, când s-a întâmplat un lucru minor: am rupt, în timp ce băteam cuie în ramele geamurilor pentru răsadnițe, coada unui ciocan. O coadă de ciocan pe care mi-o amintesc perfect și azi. O coadă de ciocan care are mari merite în ce facem azi, aici la Legumeria.

Bun, am rupt coada ciocanului. Oricum era seară deja, ne opream din lucru. A avut bunicul prin atelier o coadă nouă, a schimbat-o, toate bune.

A doua zi, cu bunicul plecat la fabrică (lucra peste zi, după-masa și seara lucram la grădină), io am timp de venit idei: ce-mi trece mie prin cap, hai să-i fac o surpriză, să îmbunătățesc coada. M-am uitat eu la un ciocan vechi și am văzut că e foarte lustruită coada. Coada nouă era … nouă, cu imperfecțiuni și așchiuțe. Așadar, mă pun pe treabă: dă-i cu șmirghel bine de tot, apoi, întru perfecțiunea deplină, cu ceva lac găsit pe acolo.

Habar nu aveți ce încântat am fost de realizarea mea. Cu maximă nerăbdare, abia a trecut ziua aia, să vină bunicul de la fabrică să-i arăt cât de harnic am fost!
Și a venit. Și i-am arătat. Și … au urmat vreo două săptămâni de dăscăleli zilnice. A luat un ciocan vechi, i-a așezat coada lustruită și tocită în palma-i foarte, foarte muncită. Iaca, deșteptule, de unde vine lustruiala de pe coada ciocanului. Din muncă și timp vine!

Și asta mi-a fost lecția. Fă lucrurile așezat, în ritmul lor, dă-le muncă și timp, asumă-ți sudoarea și răbdarea. Nu pe scurtătură, nu iese bine.

Lecția asta o punem noi, azi, în cultura noastră. Fără scurtături!

Lucian (2)